Prostia: stare individuala sau fenomen colectiv?

Am ezitat mult timp, până să abordez acest subiect. Pe de o parte este banal, cotidian, pe de altă parte agasant și omniprezent. Problema fundamentală a prostiei este că nu poate fi vindecată, ci, în cele mai bune situații ignorată, izolată sau năucită.

Mi se pare a fi un efort sisific (DEX: SISIFÍC, -Ă,sisifici, -ce, adj. Care cere eforturi îndelungate, istovitoare și zadarnice.), dar la fel sunt și multe altele pe care trebuie să le întreprind, așa că… here we go.

Recent am constatat un laitmotiv al „story-urilor” de pe Instagram. O schemă logică a faptului că, oricând s-ar întâmpla atacuri teroriste, atacatorii, dacă sunt musulmani, negri, în principiu orice formă de „minoritate”, consecințele sunt drastice, în timp ce atacurile generate de albi rămân fără consecințe asupra „albilor” privilegiați. Nu intru în structura sofistică rău-voitoare a schemei. Este clar că se dorește a fi un atac la adresa „privilegiilor” albe, iar realitatea nu face decât să împiedice o poveste bună. Iubitorii realității trebuie să consulte numai măsurile drastice luate de Noua Zeelandă, după ce un atacator alb a comis mai multe crime într-o moschee.

Ce mi s-a părut însă interesant este punerea față în față a prostiei individuale și a celei colective și modul contagios în care aceasta se răspândește. Se spune că, pe vremuri, oamenii erau proști în solitudine, acum, întreaga lume le este martor.

În speță mi se pare interesant cât de ușor achiesează românul la paradigma „albului privilegiat”. Adică, se spune, că dacă ne ardem al naibii de ușor la soare, am beneficia de privilegii. Simplist, dar „catchy”.

Dar noi nu împărtășim același tip de „alb” cu anglo-saxonii. Chiar dacă asta reprezintă o dezamăgire cruntă pentru unii, populația albă a Americii de Nord este preponderent de origine germană, irlandeză, britanică și din alte câteva state scandinave, la care se adaugă câteva buzunare de origine italiană. Prima categorie, acei albi protestanți, sunt însă cei atât de urâți de noua intelectualitate occidentală. De ce? Pentru că beneficiază de pe urma muncii și a caracterului puternic al strămoșilor lor, care au cucerit, îmblânzit și stăpânit continentul.

Noi nu avem cine știe ce în comun cu ei. Noi am fost „niggerii” Europei imperiale. Am fost loviți de turci, ruși, polonezi, tătari, unguri, austrieci, cehi, mongoli, cam toate popoarele migratoare posibile și lista ar putea continua. Nu am beneficiat de privilegii. Până acum vreo sută-două de ani nici nu eram recunoscuți ca popor în Transilvania (decât cu jumătate de gură și cu câteva steluțe, ce indicau condițiile din subsolul descrierii). Puținii intelectuali, pe care un popor oropsit putea să îi producă, s-au ridicat strict prin eforturile propriilor familii și au reprezentat excepții strălucitoare într-o masă suferindă.

Privilegiile noastre au constat în plata de tributuri, în asigurarea cărnii de tun în conflictele dintre imperii și … cam atât.Puținii români, care au ajuns în America de Nord în secolele XVIII-XIX (preponderent ardeleni), nu au avut nici acolo vreo poziție privilegiată. Executau muncile de jos, alături de imigranții catolici (irlandezi și italieni), iar marea majoritate s-a întors acasă.

Mai nou, de când ne agățăm steagul albastru cu cerculețul de stele de orice băț rămas liber-accesibil, am dezvoltat iluzia colectivă că suntem „de-ai lor”. Nici jefuirea oricăror resurse naturale sau industriale ale țării nu ne-a convins că alta ar fi situația, nici declarațiile unor șefi de guverne (mă gândesc aici în special la conducerea guvernului olandez), care ne-au explicat cu punct și virgulă că suntem europeni de rangul doi, nu ne-a convins că nu suntem „albi privilegiați”.

Nu, noi în prostia noastră, ne-am asumat „vina albă”. Pentru ce? Au avut ai voștri sclavi? Poate vreun bunic, străbunic? Nu? Nu au beneficiat de burse speciale la mari universități, doar pentru că erau albi? Acum să nu îmi spuneți că mai aveau și „privilegiul” de a fi stat la cozi interminabile pentru rația de pâine și de lapte! Sau că vecinul îi putea turna la Securitate pentru că ascultă „Europa Liberă” și urmau să aibă privilegiul unui sejur la „beci” iar copiii lui și-ar fi pierdut locul de muncă, ar fi fost dați afară din școli, universități sau de oriunde și-ar fi construit o mică rază de speranță.

Suntem plini de privilegii, ce mai!Din păcate, prin modul interconectat în care trăim, prostia individuală devine contagioasă, trece de la un fenomen penibil, individual, la un fenomen îngrijorător de masă. Iar în acest context, și mai îngrijorătoare este siguranța de neclintit a proștilor, care își propovăduiesc ideile puține, fixe și … tâmpe unui public tot mai larg și tot mai captivat.

Dar, despre Andrei Caramitru voi scrie mai multe altă dată…

1 thought on “Prostia: stare individuala sau fenomen colectiv?

  1. Doina Darie says:

    Așa cum omenirea a evoluat (din maimuță sau nu, nici nu contează), așa noi românii am devenit OMG-uri. Noi avem prostia acum în structura noastră genetică. Și cum cei din vechime au constatat că ” prostul nu-i prost destul, dacă nu-i și fudul, ne-am însușit și caracterul ăsta.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Scroll Up