Informare sau dezinformare?

Era informațională s-a încheiat. Volumul incredibil de informații la care suntem supuși a închis-o. Și am intrat în era experimentală. Era post-informație. Era în care procesarea și analizarea informațiilor este mai importantă decât deținerea informațiilor în sine. Provocarea este să discernem valoarea informațiilor cu care suntem bombardați și să le catalogăm corect.

Dezinformarea se ascunde în informare, iar eu mă văd pus din nou în situația de a cita din creatorul „Imperiului Răului”, Lenin, care spunea că o minciună repetată destul de des devine adevăr. Și are dreptate.

La ora actuală ne aflăm din nou la o răscruce de vânturi, ideologic, politic, social. Geografic, geopolitic, de facto, aparținem Estului Europei. Oricât de mult ne-ar displăcea, nu avem cum să devenim francezi, nemți, elvețieni. Istoria se imprimă în genetică și, fie că ne dorim sau nu, aparținem acestui spațiu.

Spațiul Eurasiatic ne include nu numai geografic. Suntem caracterizați de mai multe aspecte comune, printre care credința creștină și rolul central deținut de aceasta în societate și de spiritualitatea comună, care transcende spiritualitatea individuală. Societatea românească s-a definit prin credință și nu a adaptat credința la societate.

Acesta este motivul pentru care propaganda Occidentală prinde atât de puțin în toate statele est-europene. Coloana morală este încă dată de creștinism (indiferent de confesiune), iar imprimarea unui nou cod moral peste acesta este foarte dificilă.

Lupta informativă purtată la ora actuală se concentrează asupra acestui filon. Creștinismul nu este atacat doar prin tratarea ca fiind retrograd. Se folosesc diferite flancuri. Pe de o parte se folosește agenda homosexuală, înlocuind iubirea pură, creștină, cu sexualitatea demonică, lipsită de limite. Familia este redefinită, ca fiind orice formă de uniune între două ființe, indiferent de diferențele de vârstă, de gen sau de specie.

Se lucrează la un cult alternativ, la dogma toleranței absolute și nedefinite. Prin redefinirea democrației (un sistem de conducere bazat pe voința majorității) se ajunge la dictatura minorităților. Drepturile acestora sunt plasate deasupra voinței majorității, metoda putând fi repetată la infinit, deoarece posibilitatea de a împărți o societate în minorități și de inventare a minorităților este infinită. Dau numai un exemplu: de la două genuri (bărbat-femeie) s-a ajuns la definirea a până la 273 de genuri (conform unor „specialiști”).

Astfel, resursa de minorități, care să își impună voința majorității, este infinită.

Dumnezeu este înlocuit cu „natura”, cu „planeta”, cu un cult cvasi-păgân și la fel de imposibil de definit, la fel ca și numărul de genuri existente. Popi tâmpi calcă în capcana cultului naturii și aleargă, precum copiii din povestea Der Rattenfänger von Hammeln (Povestea fluierașului fermecat din Hammeln) către propria pierzanie, în seducătoarele acorduri ale melodiei salvării planetei.

Pe mulți îi surprinde rezistența spațiului românesc la propaganda occidentală. Deși vocile critice sunt ca și inexistente, deși toate canalele media oferă aceeași poveste a toleranței greșit înțelese și a omului nou, gradul de penetrare al poveștii în societate este redus.

Explicația se poate găsi în comuniunea spirituală a locuitorilor Estului Europei. Adeziunea, chiar și cu prețul vieții, la valorile creștine a făcut ca Estul Europei să rămână creștin chiar și după trecerea invaziilor tătare, otomane, dincolo de ciuma roșie, care a luptat sistematic pentru distrugerea sentimentului creștin în acest spațiu.

Și nici această nouă ciumă, în culorile curcubeului și cu iz ecologic nu va schimba fundamental spațiul Eurasiatic. Pentru că, dincolo de multinaționalele cu firme multicolore, România are spiritual mult mai multe în comun cu vecinii săi, decât cu spațiul euroatlantic.

Și poate că tocmai acum, în acest moment în care campania pentru impunerea unor valori străine se apropie de apogeu, este momentul să spunem că nu suntem de acord. Că respectăm decizia Occidentului de a promova agenda homosexuală în școli, că respectăm decizia Occidentului de sexualizare  a copiilor, că respectăm decizia Occidentului de a renunța la creștinism (sau de a-l reinterpreta până la anulare), că respectăm decizia Occidentului de a-și distruge industria și de a înființa noi brigăzi roșii de tineri revoluționari, care să pedepsească sumar orice dușman al ordinii sociale, dar că noi, Orientul, nu ne dorim asta. Că noi avem alte valori și dorim să ne păstrăm copiii, biserica și sufletul curate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Scroll Up