Unii dintre voi ați constatat absența mea din ultimele zile. Unii mi-ați scris și m-ați întrebat, dacă mi-am consumat energia în lupta cu angrenajul de obligații și încrengături, care definesc cursul politic și social al județului nostru. Unii m-ați întrebat dacă m-am lăsat intimidat de greii politicii noastre locale.
Nu, nu este cazul. Nu am obosit și nici nu m-am lăsat intimidat. Doar am ajuns la concluzia că ceea ce am descoperit este doar vârful unui aisberg. Încrengăturile sunt adânci și vechi, iar dezvăluirea acestora este un proces de durată.
Ultimele luni de investigații mi-au adus aproape numeroși oameni de calitate, care au ceva de spus atât în profesiile în care s-au consacrat, cât și în viața cetății. Și ne-am hotărât să reunim aceste voci în jurul unui proiect mai vechi, căruia dorim să îi insuflăm o viață nouă: BrasovPress!
Investigațiile mele vor continua și în cadrul acestei publicații online, pe care mi-o doresc să fie o poartă de acces a brașovenilor către secretele urbei, către perspective noi asupra evenimentelor naționale și internaționale, o interfață către o viață mai sănătoasă și mai echilibrată, dar și o platformă, care să facă legătura între vechiul oraș al cetății și mapamondul interconectat, pe care se află.
Acest articol va fi (provizoriu) ultimul în care mă voi referi la managementul dezastruos al pandemiei COVID în Spitalul de Neurologie și Psihiatrie Brașov. Voi publica însă detalii cu privire la contractele semnate de managerul interimar al acestui spital cu diferite firme de casă ale politicienilor locali. Cred că este în interesul tuturor brașovenilor să afle pe ce se cheltuie banii bugetului județean și motivele pentru care, deși sumele de bani alocate sunt generoase, la începutul pandemiei eram invitați să donăm 2 Euro pentru spitalele brașovene.
BrasovPress va avea o secțiune dedicată exclusiv dezvăluirilor faptelor de o moralitate și legalitate îndoielnică, dorind să subliniem în acest fel unul dintre obiectivele noastre principale: un Brașov mai curat!
Revenind la dl. manager interimar al Spitalului de Neurologie și Psihiatrie Brașov, dl. dr. Nicușor Bîgiu, nu am cum să nu atrag atenția asupra unor informații eronate lansate, premeditat sau nu, în spațiul public.
În această argumentație doresc să atrag atenția asupra faptului că nu îmi exprim punctul de vedere de nespecialist în domeniul legislației sănătății, ci voi lăsa publicații consacrate, precum Viața Medicală sau Medica Academica, Lexmedica, precum și Codul Deontologic al Medicilor din România să vorbească.
În urmă cu aproximativ o săptămână am pus niște întrebări referitoare la aspectele legale ale contextului în care medicii dintr-o specialitate sunt obligați să asigure tratamentul pacienților cu patologii diferite de specializarea lor.
Prin „ricoșeu” mi s-a răspuns că totul este în regulă, că ne aflăm într-o situație de urgență și că, dat fiind acest context, totul este permis.
Între timp, tot mai multe autorități, începând cu prefectul de Suceava, care a înțeles să depășească limitele legale în interacțiunile sale cu cadrele medicale și până la vajnicii noștri manageri locali, se trezesc cu plângeri penale de abuz în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Dar să revenim. Diferența fundamentală între starea de urgență și o urgență medicală constă în riscul imediat, vital al pacientului. Cu alte cuvinte, cineva riscă să moară.
Fiind vorba aici despre o urgență medicală, nu despre o stare de urgență națională (ce poate fi decretată și ca urmare a inundațiilor, a viscolelor etc.) „personalul medical nu poate fi tras la răspundere pentru malpraxis în cazul în care, pe fondul unei urgențe (medicale, n.r.), se intervine în interesul pacientului, chiar dacă se depășesc competențele. Astfel, în acest caz, este instituită o excepție, dacă sunt îndeplinite unele condiții: dovada inexistenței personalului medical competent să intervină și necesitatea unei urgențe. În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, atunci ne aflăm în prezența unui caz de malpraxis medical.”1)
În continuare aflăm:
„Competența profesională este unul dintre principalii factori de apreciere a executării sau neexecutării obligației de îngrijire. De aceea, personalul medical ce creează pacientului prejudicii datorită cunoștințelor medicale insuficiente va răspunde civil. Conform art. 642 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, prejudiciile produse ca urmare a depășirii competenței în exercitarea profesiei vor obliga personalul medical la repararea lor.”2)
Din detaliile prezentate de către specialiști în paragrafele anterioare reiese clar, că asigurarea de malpraxis nu acoperă erorile medicale apărute în exercitarea profesiei în afara specialității, medicul răspunzând solidar cu managerul pentru situația apărută.
Codul de Deontologie Medicală are la rândul său precizări clare, univoce, cu privire la această situație:
”ARTICOLUL 9
Principiul specializării profesionale
Cu excepția unor cazuri de urgență vitală, medicul acționează potrivit specialității, competențelor și practicii pe care le are.”
Vedem din nou principiul urgenței vitale, ordonanțele militare nefiind menționate ca fiind urgențe vitale în Codul de Deontologie Medicală.
„ARTICOLUL 22
Fapte și acte nedeontologice
e) cu excepția urgențelor vitale, exercitarea profesiei medicale în condiții care ar putea compromite actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical;
g) emiterea unui document medical pentru care nu există competență profesională;”
Observăm că redactarea documentelor medicale de către medicii de specializare diferită de cea a patologiei pacientului reprezintă o încălcare a Codului și o faptă nedeontologică.
„ARTICOLUL 26
Limitele angajamentului profesional
(1) În orice situație, angajamentul profesional al medicului nu poate depăși competența profesională, capacitatea tehnică și de dotare a cabinetului sau a unității sanitare ori baza materială afectată, inclusiv prin convenții sau colaborări ferme cu alte unități sanitare.”
„ARTICOLUL 36
Conformitatea documentului medical cu specialitatea medicală
(1) Documentele medicale referitoare la starea de sănătate a pacientului, întocmite de medic în urma exercitării personale a profesiei, vor fi în limita specialității și competențelor profesionale ale medicului respectiv.”
În concluzie, dl. manager Bîgiu și-a adus medicii din subordine în situația în care se văd forțați să încalce Codul de Deontologie Medicală și legislația în vigoare referitoare la malpraxisul medical.
Credeți că acestea sunt cele mai grave încălcări ale legii comise de către dl. manager interimar al Spitalului de Neurologie și Psihiatrie Brașov, dr. Nicușor Bîgiu? Ei bine nu! Când vine vorba despre achiziții, situația este mult mai gravă.
Dar despre asta, în articolul următor…
1) „Răspunderea personalului medical în cazurile de urgență”, AV. CRISTIAN BĂRCAN, Viața Medicală
2) „Răspunderea civilă a personalului medical”, SIMONA PIRTEA, Lexmedica