De data aceasta, la nivel global.
Mi-ar fi plăcut să pot să acord acestui nou „hype” media, numit Fridays for Future sau Climate Strike importanța cuvenită. Adică aș fi vrut să le ignor în totalitate. Dar uneori, oricât de bune intenții am avea, media ne stabilește tuturor agenda.
Așa că, astăzi voi scrie câteva cuvinte despre această nouă mișcare proletară. Puterea de comunicare perfecționată în ultimii 30 de ani face ca mesajul actual, deși mult mai simplist decât cel promovat de Lenin, să ajungă la mai multe urechi și să găsească teren fertil în mințile necoapte ale multor adolescenți. Crescuți cu certitudinea să sunt o generație superioară celei anterioare, că sunt o generație mai deschisă, mai educată, mai tolerantă și cu gândul că orice informație le-ar lipsi, o pot găsi cu ușurință pe Google sau pe Facebook, generația „post-Z” s-a decis să ne salveze viitorul.
Cum? Prin slogane de genul „Planet over profit” sau „Fuck each other, not the planet”. Până și cancelarul german s-a raliat acestei mișcări, încercând să călărească valul de popularitate al ideilor și, de ce nu, să utilizeze energia necoaptă din stradă, pentru a-și executa adversarii politici (Mao zâmbește).
Interesant este de urmărit acest tineret, care se îndreaptă către manifestații consumând băuturi din pahare de unică folosință de la McDonalds sau Starbucks (nu tocmai ecologică atitudinea), servind gustări în ambalaje de unică folosință, făcându-și selfie-uri cu cele mai noi modele de iPhone (produse cu exploatarea forței de muncă din China, spre beneficiul potentaților ocidentali).
Această mișcare este vocea energiei proletare, pe care orice elev de 13-19 ani o resimte. Iar interviurile luate tinerilor participanți la proteste nu fac decât să sublinieze că apărarea planetei este doar un pretext. Problema sunt cei, care „fac profit”. Nu se spune nimic despre „profit din exploatarea planetei”, ci doar profit.
Astfel revenim la clasica ură de clasă, la tineretul proletar, care nu se poate dezvolta datorită bătrânilor bogătași, care îi oprimă. Astfel nimeni nu privește cine este în spatele acestei mișcări și cine va profita de pe urma ei.
Nimeni nu a remarcat anunțul doamnei Merkel, care indica alocarea a 50 de MILIARDE de Euro pentru combaterea emisiilor de CO2. Germania deja se situează mult sub standardele de emisii convenite. Dar banul public trebuie cheltuit, nu-i așa? Și cum se vor reumple visteriile publice? Prin noi taxe „ecologice”. Concluzia: vom munci și mai mult, pentru bani și mai puțini, care ne vor fi luați, pentru a susține afacerile de „combatere a schimbării globale” promovate de potentații momentului.
Pionii aflați în stradă nu au cum să își pună aceste întrebări. Ei știu doar că „bogații sunt de vină” și că ei sunt „generația care va schimba viitorul”. Minunat!
Până una-alta, vă rog să mai aruncați o privire pe mașina vandalizată de tinerii „ecologiști” în Berlin. Să aparțină ea unui „chiabur”, unui „dușman al socialismului”? Mult mai probabil aparține unui simplu cetățean, care a petrecut mult timp pentru a-și construi un anumit nivel de bunăstare și s-a gândit să se recompenseze printr-un dar de natură materială. Dar acest lucru este interzis, cel puțin conform noii generații proletare.
Nici unul dintre tinerii aflați la aceste mitinguri nu le-a strigat politicienilor să renunțe la avioanele private, la limuzinele de serviciu, la toate acele beneficii neecologice de care se bucură. Nici unul dintre manifestanți nu i-a întrebat cu ce zboară la renumitul Climate Change Summit.
Dar nu-i nimic. Nici tinerii participanți la revoluția culturală din China, nici tinerii bolșevici din Uniunea Sovietică nu își întrebau mai-marii, dacă trăiesc la fel de proletar ca și ei, dacă și lor le lipsește mâncarea de pe masă sau dacă și ei îngheață în case de frig. Nu! Singurii luați la întrebări erau intelectualii, dizidenții, cei care puneau sub semnul întrebării misiunea partidului. Luați la întrebări erau țăranii mai înstăriți, care pentru un sac sau doi de grâu în plus erau spânzurați la margine de drum sau trimiși în lagărele de reeducare.
Puțini dintre tinerii de astăzi știu, că în România comunistă, în care nu puteai găsi niciodată mâncarea, pe care ți-o doreai, puteai fi condamnat pentru faptul că îți făceai stocuri de alimente. Puțini au văzut articolele de ziar în care tovarășul X era înfierat pentru faptul că i s-au găsit 7 litri de ulei de floarea soarelui în casă și că din cauza unor astfel de indivizi, cetățenii țării suferă de foame. Și atunci se foloseau tot felul de argumente ecologice, pentru că, deh, cine ar vrea să facă rău planetei.
Din păcate, incultura, lipsa de informații istorice, manipularea și dezinformarea ne marchează din nou. Renaște lupta și ura proletară împotriva micii burghezii, iar marii bogătași trag sforile. Priviți din nou acea mașină vandalizată (care dincolo de toate nu este una excesiv de scumpă) și gândiți-vă că orice bun, dincolo de strictul necesar, pe care îl dețineți, poate să vă transforme într-o țintă pentru noul proletariat ecologic.
În loc de concluzie: clima planetei noastre se schimbă. Ea se schimbă de aproximativ 4,6 miliarde de ani. Noi ne ocupăm de industrie de mai puțin de 200 de ani. Haideți să nu mai fim absurzi și să renunțăm la infatuarea noastră infantilă. Planeta a existat cu mult înainte de a exista noi, ca specie, și va exista mult după ce noi vom dispărea.