În urmă cu aproape două săptămâni am început o campanie dificilă, dar răsunătoare de aducere la lumină a neregulilor din sistemul medical. Încet, încet, întreaga încrengătură de favoritisme și polițe, de incompatibilități și contracte cu dedicație iese la lumină.
Între timp, mulți profesioniști din domeniul medical ies la rampă. Și vorbesc aici nu numai despre medici, care s-au văzut confruntați în ultimii ani cu o caracatiță de grupuri de interese, care nu le permitea să își exercite în mod adecvat profesia, decât dacă își dovedeau obediența.
Asistentele, infirmierele, brancardierii au fost trecuți cu vederea aproape întotdeauna. Au fost trimiși în secții periculoase fără echipament adecvat și au fost supuși presiunilor în momentul în care nu s-au conformat.
Am scris despre aceste situații și voi continua să scriu. Am distribuit informațiile, atât cât mi-a stat în putință și am recoltat aprecieri, dar și unele critici.
Unul dintre criticii mei vehemenți a fost chiar Paul Ciocan, despre care am aflat ulterior că ar fi propunerea USR Brașov pentru președinția Consiliului Județean Brașov. Nu știam cine este, dar declarația dânsului cu privire la prima lui tentativă de a intra în politică, prin partidul Monicăi Macovei, spune totul: „Atunci s-a încercat înființarea unei filiale la Brașov, dar niciodată nu am văzut mai mult de 10 oameni într-o sală. Am fost propus drept candidat pentru funcția de primar al Brașovului la alegerile locale din anul 2016, dar au fost strânse aproximativ 1.000 de semnături, dintr-un număr de 2.400”. Acest performer politic se pare că va fi locomotiva USR Brașov pentru Consiliul Județean.
Și tocmai acest domn, trecând cu eleganță peste toate dezvăluirile, pe care le făceam despre lipsa de echipament a personalului medical, despre lipsa circuitelor, despre harababură și infectarea COVID a personalului medical din lipsa de interes sau din incompetența managerilor, găsea să mă acuze că sunt părtinitor și că lumea trebuie să trateze ceea ce scriu cu precauție.
Nimic ieșit din comun până la acest moment. Lumea se împarte între cei ce fac și cei ce critică, iar dl. Ciocan este poziționat ferm în cea de-a doua categorie.
În plus de asta, timp de două săptămâni, nici unul dintre reprezentanții USR, pe pagina cărora postam articolele, nu s-a gândit să mă contacteze. Puteau să îmi spună că doresc să ofere sprijin, de orice natură și aș fi făcut publică, fără rețineri, această inițiativă.
În schimb, au ales ca la 10 zile după primul meu articol și la distanță de multe dezvăluiri ale neregulilor, să își lanseze o inițiativă politică, în care invită personalul medical să le semnaleze neregulile, promițându-le asistență juridică.
Unde ați fost, doamnelor și domnilor de la USR în ultimele 2 săptămâni, în care scriam zi de zi despre pacienți infectați, asistente infectate, personal medical expus și manageri incompetenți și depășiți de situație? Erați preocupați să mă acuzați de vendete personale și să îi avertizați pe ceilalți cu privire la credibilitatea celor scrise de mine.
Acum au credibilitate spusele mele? Au fost utile în lansarea unei inițiative, pe care doriți să o vopsiți în culorile partidului dvs.?
Reușiți să faceți, ceea ce fac partidele „tradiționale” dintotdeauna: ignorați o problemă gravă semnalată, acuzați inițiatorii campaniei, de interese oculte și parti-pris-uri, după care, dacă vedeți că are tracțiune, vă urcați pe val și spuneți că aceasta a fost atitudinea dvs. încă de la început.
Dezamăgitor, pentru un partid, care se declară răspicat, ca fiind diferit.